De ce bovinele și oile din ferme suferă de suferință respiratorie?
Recent, experții în sănătatea animalelor au publicat un-raport de analiză aprofundată care dezvăluie cauzele complexe ale bolilor respiratorii la bovine și ovine-în special sindromul bolii respiratorii bovine (BRD) și pneumonia ovină-care au afectat de mult industria zootehnică globală. Raportul subliniază că boala nu este cauzată de un singur agent patogen, ci mai degrabă de un „complex de boală” rezultat din interacțiunile dintre gazdă, mediu și agent patogen. Devenise o cauză semnificativă de morbiditate și mortalitate la bovinele de îngrășat și în industria mondială a produselor lactate și a ovinelor, ducând la pierderi economice substanțiale.
Complexitatea bolilor respiratorii
Experții din industrie notează că focarele de boli respiratorii la ferme sunt de obicei rezultatul mai multor factori.
„Starea imunitară a animalului, mediul înconjurător și agenții patogeni care circulă în fermă determină dacă apare un focar”. „În special, animalele tinere după înțărcare sau transport, atunci când sunt expuse la stresul mediului, cum ar fi ventilație slabă, densitate mare, schimbări bruște de temperatură sau concentrații excesive de amoniac, apărările lor respiratorii naturale sunt deteriorate, făcându-le foarte susceptibile la infecții secundare grave”.
Agenții patogeni majori
O varietate de viruși și bacterii sunt de obicei izolate de la animalele care suferă de detresă respiratorie.
1. Etiologie
Virușii induc daune prin suprimarea sistemului imunitar și distrugerea cililor (părul fin care curăță mucusul și resturile din tractul respirator).
Herpesvirus bovin tip 1 (BoHV-1) / Rinotraheita infecțioasă bovină (IBR) este un virus foarte contagios care provoacă inflamație severă a tractului respirator superior și are ca rezultat aspectul caracteristic „nas roșu”.
Virusul respirator sincițial bovin (BRSV): Deteriorează mucoasa bronhiolelor și alveolelor, provocând de obicei pneumonie acută severă, în special la viței.
Virusul parainfluenza de tip 3 (PI-3) este un declanșator comun, promovând invazia bacteriană prin cauzarea unor leziuni ușoare până la moderate ale tractului respirator.
Virusul diareei virale bovine (BVDV), în timp ce vizează în primul rând sistemul digestiv și imunitar, suprimă imunitatea generală a unui animal, făcându-l foarte susceptibil la bolile respiratorii.
2. Infecții bacteriene secundare
După leziuni virale, aceste bacterii se înmulțesc rapid în plămâni, ducând la consolidarea pulmonară și pneumonie severă. Ele sunt cauza finală a decesului în majoritatea cazurilor.
M. haemolytica, cunoscută anterior ca Pasteurella haemolytica, este probabil cel mai important agent patogen. Eliberează toxine puternice, provocând leziuni pulmonare rapide și severe și ducând la multe cazuri de moarte subită.
P. multocida este un alt agent patogen comun care provoacă de obicei pneumonie cronică, mai ușoară, comparativ cu M. haemolytica.
Haemophilus somni (H. somni) poate provoca o varietate de boli, inclusiv pneumonie, care se caracterizează de obicei prin descărcare purulentă fibrinoasă (puroi și fibrină).
Mycoplasma bovis (M. bovis) este un agent patogen deosebit de insidios care provoacă adesea pneumonie cronică, refractară și poate afecta articulațiile și urechea internă.
Cauzele bacteriene la ovine sunt similare, pasteureloza bacteriană (cauzată de Mannheimia hemolitică și Treponema) fiind cea mai frecventă cauză a pneumoniei acute, fatale.
Rolul cheie al stresului
Agenții patogeni sunt omniprezenti în mediile agricole, dar nu toate animalele se îmbolnăvesc. Stresul este un factor semnificativ care poate face ca animalele să treacă de la o stare sănătoasă la o stare bolnavă. Orice eveniment care declanșează o eliberare substanțială de cortizol (un hormon de stres) afectează capacitatea animalului de a produce un răspuns imunitar eficient.
Stresori de zi cu zi Separarea bruscă de mamă este unul dintre cele mai stresante evenimente din viața unui animal tânăr.
Transport și creșterea-de specii mixte: amestecarea animalelor din diferite surse le expune la noi agenți patogeni atunci când stresul de transport atinge vârfurile. Acest lucru este deosebit de pronunțat în fermele de îngrășare.
Schimbările rapide de temperatură, umiditatea ridicată și stresul la temperaturi ridicate sau scăzute obligă animalele să deturneze energia din sistemul lor imunitar către alte funcții.
Amoniacul și acumularea de umiditate în tractul respirator irită mucoasa respiratorie, favorizând infecția atunci când concentrațiile de amoniac depășesc 25 ppm.
Malnutriția, în special deficiențele în vitamine și minerale esențiale, în special seleniu și vitamina E, pot afecta funcția imunitară.
Procedurile necesare, cum ar fi îndepărtarea cornului, castrarea și alte proceduri chirurgicale pot provoca răspunsuri temporare la stres care trebuie gestionate.
Prin urmare, detectarea precoce este crucială pentru un tratament de succes și prevenirea răspândirii bolii. Simptomele sunt diverse, incluzând inițial respirație rapidă, tuse și secreții nazale și oculare crescute. Respirația rapidă și superficială este un indicator cheie al capacității pulmonare scăzute; tusea poate fi uscată, paroxistică sau umedă, ceea ce înseamnă iritație respiratorie; iar scurgerea progresează treptat de la lichid limpede la puroi gros, gălbui-verde, sugerând o posibilă infecție bacteriană.
Pe măsură ce boala progresează, vor apărea simptome sistemice mai severe. Animalele pot dezvolta o febră mare, cu temperaturi ale corpului depășind adesea 39,6 grade, un răspuns defensiv crucial. Acest lucru este însoțit de letargie, somnolență, scăderea sau pierderea completă a apetitului și urechile căzute, ceea ce duce la izolare. Acest lucru nu numai că indică înrăutățirea stării, dar duce și direct la pierderi economice. În cazurile severe, animalele pot respira pe gură și își pot întinde gâtul pentru a ajuta ventilația din cauza detresei respiratorii extreme. Ei pot dezvolta chiar cianoză (membrane mucoase albastre) din cauza hipoxiei.
Strategii cuprinzătoare de prevenire și management
În fața acestei provocări complexe, se pledează pentru o strategie integrată de management al sănătății. Un program cuprinzător de vaccinare adaptat condițiilor specifice fermei este esențial pentru prevenire. Controalele robuste ale mediului și gestionarea zilnică meticuloasă trebuie să completeze acest lucru.
„Ventilația bună, densitatea adecvată a efectivelor și observarea în carantină a animalelor nou introduse s-au dovedit eficiente în reducerea incidenței bolilor”, adaugă experții.
În ceea ce privește tratamentul, diagnosticarea în timp util și utilizarea antibioticelor cu spectru larg-eficient sunt cruciale. În ultimii ani, antibioticele macrolide specifice animalelor, cum ar fi tilmicosinul, au devenit o opțiune de tratament importantă datorită eficacității lor ridicate și efectelor de lungă durată împotriva agenților patogeni respiratori comuni, ajutând la controlul bolii și la reducerea frecvenței administrării.
Detresa respiratorie la bovine si ovine este o problema comuna in cresterea animalelor; prin urmare, este esențial să se consolideze măsurile pentru a aborda această-amenințare pe termen lung la adresa sănătății animalelor.